primului, bărbat, uitat.
Binecuvântare sau poate năpastă,
Marmură crescută sub floarea cu spin
Vânt în ceas de vară și-un pahar cu vin,
Umbra celor ce de drum sunt istoviți
Trupuri de spini, pe deal răstigniți
Și-n inimă, un țăruș
Aruncat de cine nu crede spre a vede
Azvârlit în depărtare, pentru cel ce-n veci nu moare
Totuși, săvârșit de un gând nemărginit.
Mă bucur și plâng, râd în amurg
De ziua ce a trecut, ca vorba, prin gura unui mut
Ce-mi place să vând, iluzii de târg !
Celor ce murmură
Și apoi cumpără
Povața din tindă, lungă să ajungă
Și-apoi să se întindă pe mâna
Ce-și face cruce, în calea celui
Ce poate n-o să apuce
Venirea …
A cui venire? din rărunchii amintire
Smulsă cu clești
Șoptită în vești
Despre tot și toate
Despre cât și câte, pot să încape…
Cuvântul unei babe oarbe
Vocea unui copil mut
Și vântul unui munte petrecut
De cei ce l-au călcat în lung și în lat
De pana celor ce au scris
Scenariul unui simplu vis
Un vis sfârtecat de vânt
Și zidit de gând
Un vis plămădit de brutar
Și îndulcit de cofetar
Un vis crestat de lama securii
Când palma lui curgea pe lemn
Purtând sudoarea celui demn
De a-și lăsa liniștea într-o lovire,
Fără de sens și-o amăgire
Un cântec din așchii
Un poem din fier
Un basm fără prințese
Și fără babe ce-o să țese
O pânză de osânză
Doar de gura lumii
Ce o să cânte cu nebunii
Care nu înțeleg un cântec întreg
Un suflet din pântec
Ce crește în cântec
Și tu de-l auzi
Îmbracă-l în șoapte
Pentru cei mulți surzi
Și de-o să-l asculte
Veșnic n-o să uite
Că lumea-i a lor
Și într-o bârfă goală
Cu miros de boală, crescută
Din sânul ei de mută
Tu scoală-te și vezi ce noaptea visezi
Tu scoală și deschide ce limba îți închide
Tu flutură în vânt un steag de cuvânt
Și apoi ascunde în tine, un strop din mine
Un suflet din pântec și-o viață din coastă
O binecuvântare sau poate o năpastă
O minune în cer sau zână pe pământ
Așa să ții tu minte mereu
Al meu cuvânt …..
editat de – Neska Oihaneko
foto de – Milan Carnasky – 500PX
Fără cuvinte… Superb!