Inimă albă

Inimă albă, cusută în grabă,

În fir de ață neagră,

Cine te vede, știe că se pierde,

Și va plânge într-una

Își va cânta struna,

Dar nu va vedea

Ce șade în ea,

Nu va simți,

Ce aud doar sfinții;

O… inimă albă!

Când te-ai pierdut?

În lut și-n păcat

Lângă un pui, de drac,

Cum de-ai lasat,

În tine să zbată

Focul meu, din vatră,

Ce-nfierbântă o piatră

Ce se crede fată,

Pentru un sacerdot,

Ce-n veci nu va ști,

Cum e sa spui tot;

…………………………

Când tu, vei vorbi,

Vorbe veșnic șterse

De un crai, ce iese

Din mare, din sare, 

Din tine, spre soare,

Iar apoi, moare…

Cu-n zâmbet de înger

Răstignit pe-un fulger,

Doar să vină, iar,

Chiar de-i în zadar,

Să îți spună ție,

Tot ce el mai știe

………………………

Despre mine.