Foc în frig

Tu, te dai cu sania,

Sau sania se dă cu tine? 

Nu că ar conta prea mult 

Efectu-i același,

Și totuși…

Zăpada se frânge, 

Se comprimă, pentru ca apoi să se spargă iar, 

În atomi de gheață.

Câte molecule de apă ai ucis ? 

Câte pietre s-au simțit mângâiate în timp ce apa murea,

Și cât de mândru era frigul,

Ca ți-a dat culoare pomeților,

Mi-a luat-o înainte, 

Nu pot să mă supăr pe el

O să îl las să-și savureze victoria,

O merită pe deplin;

Totuși cineva trebuie să aibă grija de tine în lipsa mea; 

Am trimis lupii să privească din depărtare 

Am trimis bufnițele să supravegheze lupii,

Iar frigul, 

Frigul, ți-a pus focul meu, pe chipul tău;

Iar acum că știi și asta 

Sania o să alunece altfel,

Cu tine pe ea, sau ea pe tine,  

Încă n-am stabilit cine pe cine 

Nici nu trebuie pentru că,

Lupii, bufnițele, ce trăiesc în frig 

Au grija de tine ….

Doar ca să poți veni înapoi, la mine 

Cu focul pus de frig 

În tine.