Skip to content

Mai știi?

 

Mai știi când îți citeam poezii
și cuvintele se făceau păsări
în aerul dintre noi?

Mai știi când soarele se zbătea în ochii tăi
ca un copil care nu vrea să adoarmă
și eu priveam lumea prin tine?

Mai știi când te cuibăreai în brațele mele
ca un gând în gândul său
ca o frunză în umbra sa
ca un somn în somn?

Eu știu.

Știu când dimineața îți desenează vise pe pleoape,
când respirația ta îmblânzește timpul,
când liniștea ta e un câmp alb
pe care mi-aș scrie numele.

Știu cum îmi tresare inima
când mă întrebi simplu: „Ce faci?”
și atunci mă nasc din nou,
pentru că știu –
un înger ca tine
mă poartă în gând.

Și pentru asta,
îți mulțumesc.

Published inPoezii

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *