Skip to content

Dansul ploii

Ai văzut ploaia dansând vreodată?

Eu da, și cât de tandru se îmbrățișează stropii

Când cad pe frunze, alunecând ușor,

Până-n vârful lor, arcuind înapoi spre aer,

Lăsându-se purtați, să cadă pe-o altă frunză.

 

Apoi, când ating pământul, acoperit de frunze uscate,

Se aștern tăcut, dansând peste solul,

Sub care alte viețuitoare își țes baletul,

Pădurea întreagă se mișcă-n ritmul ploii.

Iar noi, pășim agale pe covorul proaspăt stropit,

Dansăm și noi, înconjurați de acest vals.

 

Stropii ne ating tălpile, pătrund în piele,

Și simțim cum urcă prin vene spre inimă.

Atunci, mă iei de mână și ridici fruntea spre cer,

Privind printre crengi cum cad stropii de ploaie.

Te prind pe la spate, îți mângâi părul,

Deși sunt gelos pe ploaie, că l-a atins înainte.

 

Te strâng în brațe și dansăm împreună,

Suntem doar noi și valsul ploii,

O întreagă pădure ne aplaudă,

Ajutată de vântul ce bate dinspre înalt.

Iar la final, cortina se ridică,

Soarele ne mângâie cu razele lui,

Aprobând dansul ce cerul ni l-a trimis,

Să ne amintească:

Noi nu suntem nimic altceva decât stropi de ploaie dansând .

Published inPoezii

2 Comments

  1. Crina Crina

    Ma incanta , foarte frumoase versuri si ganduri!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *