Atât de aproape

Atât de aproape de stele,

Doar tu și luna printre ele

În bârnele-ncleiate 

Care-ți păzesc liniștea 

Simți strânsoarea brațelor 

Celor ce-au cerut iertare pădurii 

Pentru fiii smulși din ea 

Și așezați pe locu’-n care 

Tu îți bei pocalul,  

Cu vin;

Iar focul te-ncălzește 

Și-n jocul flăcărilor 

Mintea îți plămădește 

Gândurile care țâșnesc din cuvintele ce cu grijă-s așezate 

Pe paginile prăfuite .

……………………………… 

De multă vreme pălmile tale,

Nu au mai ținut atâtea gânduri laolaltă;

De multă vreme ochii tai 

Nu s-au lăsat furați de foc, 

Și cred că niciodată 

Stelele nu au dansat așa pe cer 

Iar luna, nu le-a zambit nicicând lupilor 

Așa cum îți zâmbește ție

Și lupiii !!!

Își urlă cântecul 

Spre lună, 

Iar tu acolo între ei

Ca o leoaică între lei 

Cu cartea-n palme;

…………………………… 

E despre dame 

Și regi și curtezane 

Și despre-o vreme-n care 

Într-un vârf de munte 

Se adunau vânturile toate 

Să ducă cântul lupilor spre lună 

Să aducă stelele în izvorul 

De unde cel ce a scris

Cartea, care îți deschide ție mintea 

A luat apa 

Cu care a spălat lemnul 

Din care a făcut pocalul 

Din care-ți bei tu acum vinul 

În fața focului 

Cu luna deasupra 

Cu stelele-n izvor 

Cu lupii lângă tine 

Și cartea lui,  

Ce-ți spune 

Despre mine  …

 

 

Editat de – Zortzi Unibertso –

Foto de – Jaime Crosas – 500PX –