
nervoasă și plânsă
iar eu, înmărmurit
îi fixam ochii
mi-am umplut plămânii de aer
și… i-am încercat, marea
iubita mea, aș ieși
dar sunt deja afară
frigul din ochii tăi
mă răstignește
focul din jurul tău
mă uimește,
și totuși
acest prag al ușii noastre
e un zid de năpaste;
cum ți-aș putea răspunde
când nu știu de unde
să încep, sau când să termin
e ca și cum mi-e sete și-ți cer apă
iar tu zâmbind, îmi dai venin
așa că spune-mi, intru sau rămân?
intră, și apoi rămâi
oricum n-o să pricepi
trebuia să intri fără chiar să-ntrebi
intră și taci, ști ce trebuie să faci
focul meu nu-l stingi cu apă
asta fac ei, tu nu ești ei
tu ești tu, și chiar de o să mori
urlând
să-mi stingi focul cu foc
să mori cu mine de gât…
………………………………….
și am intrat.
Foto – Clive Hollingshead – 500px
Be First to Comment