Un păianjen, o pânză și tu…

Am să mă ridic, în picioare 

Și o să merg, spre marginea camerei 

Acolo, e o fereastră ce șade închisă 

De prea multă vreme e închisă;

E bariera între mocneala din camera mea,

Și zbuciumul de afară. 

Am să o deschid și am să dau la o parte pânzele

De păianjen, apoi o să îmi cer iertare, 

Păianjenului, știu , mi-a  fost loial, 

S-a hrănit cu țânțarii viselor tale, dar 

Mâine își va reface pânzele, doar trebuie să mănânce 

Cât timp încă visezi…e bine 

Deja mă izbește lumina ce intră în cameră

Ochii mei se ascund, sub umbra frunții plecate 

În semn de închinare, pesemne am devenit religios 

Sau, neputincios, de fapt neputința mea e deja istorie; 

Uite acum trebuie să mulțumesc țigărilor 

Da, pachetul era lângă fereastră 

Și pentru un amărât cui de sicriu, m-am ridicat 

Să îl aprind, să-mi colorez plămânii cu albastrul viciului, 

Și să îmi amorțesc mintea, poate așa îmi lasă inima în pace 

Să le spună picioareor să se oprească, 

Să stea nemișcate lângă fereastră, 

Și de acolo să se încline ușor 

Spre fereastra ta. 

Poate o deschizi și tu azi, așa măcar de amorul artei 

Dacă nu de dorul meu, dacă nu de dorul tău 

Dacă nu, nu. 

Îmi arde încet soarele fruntea 

Apoi creștetul , parca sunt un vampir trezit din amorțire

Și ademenit către fereastră de bătăile inimii tale ,

Le număr, să știi, de fapt nu m-am oprit din numărat niciodată 

Și acum parcă le aud din ce în ce mai tare,

Sigur ești lângă ușa mea, doar fereastra ți-e închisă;

Cum să te primesc în acest cavou, în care m-am închis 

De ceva vreme, probabil nu fumez ce trebuie 

De am ajuns să cred ca ești la ușă. 

O bătaie scurtă, în ușă mă face să îmi scap țigara, pe piept

Mă arde pieptul dar nu de la țigară, scrumul încins doar a întins 

Puțin …. gândul că chiar ești la ușă, 

Un scârțîit scurt și apoi sunet de balamale ruginite 

Și praful, care cade de pe tocul ușii … jos pentru ca apoi să se 

Îmbrățișeze cu fumul din țigara mea

În acest dans diafan de praf și fum și scrum 

Ești chiar tu, la fel de senină, ca și ziua când am plecat, 

Să mă ascund în acest cavou …viu. 

Mă privești, nu spui nimic, îmi zâmbești și îți întinzi mâna ….

Spre colțul camerei unde stă aruncată, o carte 

De mult citită și răsfoită și prăfuită și …. e cartea mea 

E despre ea, dar ea ești tu … și eu 

Eu, îmi arunc privirea ba spre fereastră ba spre ușă; 

Prin ușă îmi iese fericirea, prin fereastră nemurirea 

Să ies cu tine sau să sar? care pas mi-ar fi fatal, sau în zadar

Sau …. în dar.

…………………………

Las nemurirea pentru mai târziu 

Acum vreau să fiu ceea ce  sunt, viu;

Viu draga mea, viu

Căci:

E destul pustiu în lume, 

Dar și pustiul are un nume ….