Tu… și o alee

Am să-ți las, ușa deschisă 

Poate o să vii;

Și-un felinar, aprins, jos, lângă prag, 

Poate-ți cobori, privirea, 

Și-ți lași gândurile să se strângă într-un șirag,

Cu zâmbete stoarse de un mag,

Pentru cei vii; 

Iar eu, îți mângâi… uimirea.

Am să-ți cobor soarele, 

Chiar de mă ard, 

Să-‘nfierbânte pietrele, 

Pe care-ți calcă tălpile,  

Spre ușa ce-am deschis, și-am luminat; 

Flăcările, umbrele se complăcură,

Pe aleea obscură; 

………………………………….

Ți-am lăsat în drum și-o matură,

De vrei să zbori 

Chiar de apoi… mă omori;

Doar…hai, în rai și nu numai 

Îndreaptă-ți pașii către tine 

Și chiar de tu nu știi, 

Locuiesti de mult, 

În discipline, creștine, străine, păgâne,

Dar nu în tine…

Am să o țin deschisă, ușa; 

Încă puțin, cât timp eu beau un vin,

Și o țigară, în vânt, afară împrăștiind cenușa, 

Iar de-i veni ! Să ști că-n veci nu vei muri…