În lumea lor
Totul e de decor,
Iadul începe când
Îngeri uită să iubească;
Visul începe când
Aripile încep să îți crească;
Și te iei la zbor
cu ei,
Niște frumoși derbedei
Care te zboară-n tot
Fără un strop de zgomot
Ca hoții în zori
Venind pe răcoare
Sătui să mai zboare
După o culoare.
Ei nu știu a cere!
O lacrimă de durere
Pe un penel de plăcere
Doar pentru a-și ascunde
De privire ta
Nemurirea lor,
Ce șade într-un pridvor
Pe prispa casei lui
Zidită pe trei nori
De șapte feciori
Cu aripile frânte
De a tale cuvinte…
………………………..
Din ochii tai
O să alerge clipele
Ce vor purta cu ele
Culoarea
Ce le va umple aripile
Cum umple marea
Văzduhul
Și sângele tău
Trupul…..
Frumoșii derbedei
Se pierd în ochii tăi
Cerul se-aruncă în mare
Și tot așa marea în zare
Tu printre ei
O piatră între stânci
Ce dacă o iei în mână
Nu poți să o arunci
Nici înspre munte
C-ar fi un grăunte
Nici înspre mare
C-ar fi o visare
Tu, în palma ta
E tot ce ți-a rămas
O lume într-un ceas
În care, într-o noapte
Cu lună plină și păcate
Te-au trezit trei șoapte…
Tu …
Întru…
Toate …
editat de – Zortzi Unibertso-
foto – Instagram
Be First to Comment