Trilogie 3

Pluteam prin vise

Dansam, printre stele,

Dar nu înțelegeam muzica

După care dansam.

Nu o Cunoșteam

Și totuși eram fascinat de ea

Mă chema înapoi

În locul unde-am adormit,

În Magerit.

Era ca un drog

Mă îmbătam cu muzica

Iar ea se împlinea în mine

M-am trezit …iar

Și iar, tu nu ești.

M-am obișnuit cu absența ta

Sunt fermecat de jocul tău

Și mereu mă întreb,

E oare EL regizorul, iar eu actorul?

Sau EL scrie scenariul

Și TU creezi decorul.

Oare cât am dormit?

Cât de diferită e lumea acum!

De parcă s-au trezit toți deodată

De parcă și-au amintit plecarea

Și locul…

De parcă și-au creat aici, trăirea

…………………………………………….

E minunat ce pot să facă

Dragii de ei,

Lumina sacră, strălucește

Iar EL, prin muzică vorbește.

Dacă ieri în vânt eu te-am simțit

Acum în muzică te-aud

Ce cunoscut îmi este sunetul

L-am mai auzit cândva

Când eram mic, și abia făcusem primul pas

În Univers.

E ca un vers scris cu lumină

E cântecul ce-l auzeam

când adormeam, cu tine

În stele.

Purtat pe note îți urmăresc cântul

Călcând pe străzile Varșoviei

Către Wielki,

unde acum o sută de ani, când s-a născut

Bărbierul lui Rossini nu s-a auzit nicicând

Așa de plăcut, niciun vers nu a fost mut

Nicio notă nu și-a sărit din portativ

Niciuna!

Chopin e cel ce-mi scrie cântul

Iar tu… la fel de frumoasă

Ca și-ntâia oară, ești acolo,  pe scenă

Ești prima vioară;

De când mi-am trecut, trupul abia trezit

Pe treptele lui Wielki

Și am pășit în sala-n care

Răsunau sute de viori

Am simțit, chemarea ta

Era peste tot,

era în Arcușul care aluneca pe corzi

Cum îți dezmierdam eu ție ochii cândva …

Era în degetele tale

Care săreau din coardă în coardă

Era în bărbia ta

Care strângea vioara tot mai aproape de …

De inima ta, ce nu-ți mai încăpea în piept

Iar eu,

Eu eram acolo, te urmăream, te sorbeam

Și știu că din miile de aplauze

Tu auzeai doar șoapta mea

Atât, doar o șoaptă aproape infinită

Care-ți ….spunea

 

…………………………………….

 

,,Când vom fi iarăși doar suflete

O să te caut

Printre tunete, și o să te găsesc, mereu

Și o să privim împreună celelalte suflete

Care au ieșit din tine și din mine

Și o să explodez apoi, ca o Supernovă

Ca să devin singularitate

O gaură neagră, care o să absoarbă tot

Și din neant o să renasc iar

O stea nouă și senină,

Iar tu o să îmi spui

– ai exagerat puțin!

Dar eu o să iau tot,

Tot ce cade de pe tine

Și o să strâng tot în razele mele

Și-l voi duce arhitectului

Și-l voi ruga să plămădească un suflet nou,,

Iar el îmi va Răspunde

“cândva am scăpat prea multă lumină în ea

în multe vieți am încercat S-o strâng ‘napoi

Prin durere și sânge

Prin tot ce-i viu și Plânge

Dar lumina ei a răzbit

Și așa am înțeles că n-am scăpat nimic în plus

Am lăsat fără să știu.”

 

Iar eu

Eu voi fi cel care-i va Răspunde Lui

Că știu!

 

Cândva vom fi mereu treji

Dar până atunci iubito

O să te simt în vântul Eladei

În mătasea ce-ți mângâie sânii

Mergând călare pe plajele andaluzului

În pana lui Chopin și-n notele ce curg

Din corzile viorii tale

Și peste tot și toate

O să te-alerg iubito…

 

Editat de – Ume Ederra –

Photo – web – https://www.101viajes.com/varsovia/gran-teatro-wielki-opera-nacional