Te alerg pe străzile înguste
de piatră, pe care a călcat
cândva demult Achile,
chiar Zeus
cine știe !
…………………………
iar Tu,
tu, plutești ca o zeiță ce calcă
pe laurii muritorilor de rând;
Notus
Zephyrus își cheamă zările,
deodată…
și își suflă lumina
și căldura, să poți pluti
mai departe, ca un fulger
în cea mai neagră noapte
iar eu să alerg
după tine ca un tunet;
Poți să auzi ? Cum
în fiecare colț de stradă
vibrează strune
și vocii calde
Poți să vezi?
oamenii dansând, energizați doar de trecerea ta?
pe orice masă
paharele sunt pline , cu !
darul zeilor ce curge din fiece carafă
iar eu alerg
nici nu văd sufletele
pe lângă care trec
și nici pe cei care petrec,
Eu alerg
cum știu pașii mei drumul !!
de ce mă mir?
căci în urma ta e plin de zâmbete
și săruturi , calde
pesemne le-ai lăsat să cadă!
Din tine , ca nu cumva să mă rătăcesc!
Mă împiedic de ele
Neputând a le strânge toate
Deși vreau…
Ce egoist sunt câteodată.
Alergând spre tine
am ajuns să nu îmi mai simt tălpile,
treptele din Acropolis, sunt parcă azi,
mai multe !!!
sau mi se pare
din depărtare m-au văzut
bufnițele, care iți păzesc templul
cu ochii lor mari
Iar tu, ma iei de mână și-mi șoptești
– ai ajuns !!!
Da , Am ajuns acum
Dar mâine o să te alerg iar
Si poimâine
Și peste un an sau chiar o mie
Nimic nu e în zadar
Pentru cine știe …
Editat de – Zotrzi Unibertso –
Foto de – Cristian Codărean
Be First to Comment