Skip to content

Trilogie 1

Te alerg pe străzile înguste 

de piatră, pe care a călcat   

cândva demult Achile,   

chiar Zeus 

cine știe ! 

…………………………

iar Tu, 

tu, plutești ca o zeiță ce calcă 

pe laurii muritorilor de rând; 

 

Notus 

Zephyrus își cheamă zările,

deodată… 

și își suflă lumina 

și căldura, să poți pluti 

mai departe, ca un fulger 

în cea mai neagră noapte  

iar eu să alerg

după tine ca un tunet; 

Poți să auzi ? Cum  

în fiecare colț de stradă 

vibrează strune   

și vocii calde

Poți să vezi? 

oamenii dansând, energizați doar de trecerea ta? 

pe orice masă  

paharele sunt pline , cu ! 

darul zeilor ce curge din fiece carafă

iar eu alerg  

nici nu văd sufletele 

pe lângă care trec

și nici pe cei care petrec, 

Eu alerg  

cum știu pașii mei drumul !!

de ce mă mir?  

căci în urma ta e plin de zâmbete

și săruturi , calde 

pesemne le-ai lăsat să cadă! 

Din tine , ca nu cumva să mă rătăcesc!

Mă împiedic de ele

Neputând a le strânge toate 

Deși vreau…

Ce egoist sunt câteodată.

Alergând spre tine 

am ajuns să nu îmi mai simt tălpile, 

treptele din Acropolis, sunt parcă azi,

mai multe !!!

sau mi se pare 

din depărtare m-au văzut 

bufnițele, care iți păzesc templul 

cu ochii lor mari 

Iar tu, ma iei de mână și-mi șoptești 

– ai ajuns !!!

 Da , Am ajuns acum 

Dar mâine o să te alerg iar

Si poimâine

Și peste un an sau chiar o mie 

Nimic nu e în zadar 

Pentru cine știe …

 

Editat de – Zotrzi Unibertso –

Foto de – Cristian Codărean

Published inPoezii

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *