Zâmbind îngerește cu cântecul-ți lin
La poarta dorințelor mele-ai tăcut;
Nu te-a speriat înălțimea, crezând în divin
Uitând că-i castel, nu colibă de lut…
Am arbori și ziduri (oricum) prea înalte
Și tu ești pe marea fragilă, un gând…
O lume șchioapă, de viu și de fapte
De vânt și de ploi și de-argilă, rotind;
Și nopțile mele-s stropite cu vin
Și zilele tale-s pierdute-n ecou…
Sudorile mele-s stoarse cu chin,
Iar vorbele tale așteaptă-un erou
Formele tale-s sculptate cu grijă,
Iar crengile mele-s crescute în tine!
Toate-ți zâmbesc și erijă,
Dar toate sfârșesc doar în mine…
Porțile mele-s închise în neant!
Iar cheile tale nu pot să deschidă:
Minți ferecate de micul savant
De-o gură cu vorba acidă…
Un soare-ți trimit să te vadă
Să-și zvârle lumina în tine
Și un ateu, să te creadă…
Dansând și-alergând în patine;
Toate și tot! Un măr copt…
Toate și toți, prea mulți netoți…
Prea mult sau nimic, păstrat într-un plic
Nimic și deloc,
Te provoc!
editat de – Zortzi Unibertso –
foto de – Mats Schöld – 500 Px
Be First to Comment