Strigăt în noapte

Mai demult, am strigat, 

Atât de tare încât,

Norii s-au speriat, deasupra munților,

Buimăciți, s-au ciocnit unii de alții

Tunete și fulgere au căzut, 

Prin văile goale,

Peste pădurile pline, 

Mă căutau pe mine 

Să îmi ordone să tac;

Să mă oprească, 

Orice… 

Doar să fac, liniște.

Dar eu, am strigat 

Mai tare, mai departe, 

Până când noaptea 

S-a trezit, de strigătul meu,

Mi-a ascuns luna, împreună cu norii,

Mi-a tăcut până și greierii,

Cu o grindină groasă, rece

Mi-a înghețat izvoarele,

Mi-a alungat fiarele,

Ce-mi stau de pază,

Orice… 

Doar să fac, liniște.

Când am rămas fără voce

Aproape mut, olog și slut

De atâta strigat, 

Când tot, era uitat, 

Când norii erau liniștiti, cuminți 

Nu mai tunau, nu fulgerau 

Noaptea era mai caldă

Greierii cântau, apele curgeau 

Și era liniște, în sfârșit era liniște 

Iar eu, aproape mort, olog și slut 

La marginea izvorului; 

Doar luna mă mai căuta

Draga de ea, mereu m-a căutat 

Mereu mi-a luminat drumul, înapoi 

Către locul ce voi îl numiți casă, 

Iar eu …un simplu loc unde să dorm ziua

Pentru ca apoi să strig iar, să te strig, 

În noapte, în frig, te strig;

Atunci la marginea izvorului

Pe luciul apei mereu vie

Te-ai ridicat, ca o stafie

Un trup de ape, și lumină

Un vis neînceput, 

Dar care se termină 

În care eu, mai strig….