O mică Făptură

O mică făptură din…mare,

Ce urlă, ce cântă, cu tine…

Ce … plânge în noapte, în uitare

Ce știe că … azi nu e mâine!

 

Se scaldă în marea-nfocată

De soarele ce-n zare apune,

Și-n mii de culori, e… o pată!

O pată de alb, pe un nume.

 

Un nume ce nu-l știe scrie

Ce numai în vis îl șoptește

Acelui ce doarme-n sicrie,

Doar liniștea lui în tăceri … îi  vorbește!

 

Pe valuri de vise, plutește,

Iar cerul îi mângâie sânii

Cu ochii închiși, îl privește

Cum crucea-o privesc doar păgânii.

 

De veacuri sălașul-i e în ape

Și casa-i acum doar ruine

Când plouă, îl știe aproape

Iar ziua, îl simte prin vine.

 

Pe mare răsună un cântec.

De note amăgitoare !!!

E doar chemarea-unui pântec

Cântată acelui ce moare!

 

Ce frumusețe se-oglindește-n mare!

Cu Venus dansând peste apă

Suave siluete, pline, de-mbătare

Pentru o biată inima mioapă.

 

O tu, Venus !!! Și-a tale levantine!

Sirene perfecte, ce scaldă marea în stele

De ce crezi că ele se-aruncă, toate,  în tine

Cu trupurile goale pe-un pat de lalele?!

 

O nu, prieten drag, lalelele s-au ofilit,

Sirenele te-au amăgit,

Până și Venus te-a mințit,

Și pentru tot și toate… ai plătit!

 

O tu! mică făptură din mare…

Mută-ți privirea spre cel care moare

Mai dai o clipă din eterna visare

Sărută-l cu drag și cere-ți iertare!

 

Lasă-l … să viseze,

Lasa-ți mintea să cuteze,

Ia-l de mână și du-te departe

Lasă marea… să-ți ia din păcate.

 

O, tu! mică făptură, crescută în mare

Ce cânți, ce plângi, ce iubești …

Iubește și uită de Venus, fii tare!

Și poate !!! O să începi să trăiești…

 

editat de – Zortzi Unibertso

foto de – 500PX