Noi suntem frumoși

Într-un spațiu infinit

Cumva totul, este definit

De fiecare așa ziși ,,învățători,,

Un mod ciudat de a întemnița timpul 

Când timpul este singura constantă.

Un univers infinit

Ni se spune de mici 

Dar ce este infinit?

Dacă nu doar 

Limita voinței noastre de a cunoaște,

Și cum să cunoaștem, când ni se cere de mici 

Să credem, să nu cercetăm;

Dar ce e a crede, 

Nimic altceva decât ceea ce nu știm

Nu putem crede când cunoaștem, 

Ni se inoculează de mici,

Frica de nou

Spaima de necunoscut 

Și ne sunt îmbrăcate elemente toxice 

În forme digerabile

Sub măreața credință în ceva 

În ceva ce este opusul nostru, 

Noi suntem imperfecți 

Dar ni se predă perfecțiunea închipuită 

Noi suntem frumoși 

Dar ni se spune că vom arde în iad 

Pentru că ne trăim viața 

Pentru că gustam minunea naturii 

Pentru că iubim pe cine vrem

Pentru că nu vrem să suferim

Pentru că nu vrem să ne încătușam viața 

Pentru că nu suntem ca ei

Dar cine sunt ei?

Ei sunt cei ce au definit infinitul

Ei sunt cei care au măsurat timpul 

Ei sunt cei care predica mântuirea 

Prin focurile imaginarului iad 

Ei sunt cei care ne-au modelat după frustrările lor

Ei sunt cei care și-au inventat profeți și zei

Să le justifice crimele și slăbiciunile 

Ei sunt cei care predică smerenia 

Dar le e bine păzită în conturi 

…………………………………

Într-un univers infinit 

Haideți să fim diferiți 

Să trăim fără să urâm

Să iubim necondiționat 

Să nu ucidem viața în timpul vieții 

Suntem scântei de lumina 

Lăsate de un mare arhitect 

Să lumineze universul 

…………………………

Haideți să nu stingem lumina.