Mă uit la tine, cu atâta dragoste
Deși te văd cum te agiți;
Iubito! Noi suntem poveste
Cu regi, regine și mulți prinți.
Suntem cam tot ce-i mai frumos,
Un cer senin întors pe dos.
Iubita mea, eu nu încerc să înțeleg
Tot ce îmi spui, tot ce gândești.
Eu mă rezum la un întreg
Pe care numai tu îl răspândești.
Eu nici nu-ncerc să-ți schimb făptura,
Eu vreau să-ți simt de-aproape ura…
S-o iau în brațe și să-i spun:
Că eu sunt unicul nebun
Că am să mor cu ea de gât
Și-am s-o transform într-o iubire
Care va crește într-un gând.
Va fi un strop de fericire
Și-un pic de Soare, pe pământ.
Și totuși când mă uit la tine,
Cum treci ușor pe lângă mine
Nici nu te uiți, nici nu mă vezi;
Dar știu că știi, și știu că crezi
Că-n mine e așa mult dor…
Ce nu se stinge prea ușor.
Și știu că știi, că nu-s perfect
Dar așa, cum sunt eu… defect,
Am învățat să prețuiesc
Minunea unui Arhitect.
editat de – Zortzi Unibertso –
foto de – 500PX –
Be First to Comment