Sărută-mi viața
Chiar de-ți aparține
Ascunde-ți fața
Și mâna ce cuțitu’-ți ține,
Mai lasă-mi clipa
Care se grăbește
Ca Să-mi alunge frica
Ce mă năpădește.
Dezbracă-mi mintea
Ca să-mi cauți gândul
Trăznește-mi fruntea
Și ascultă-mi cântul.
Să-i fii tălmaci
Căci lumea nu-l pricepe
Și să-mi strângi maci
De pe-ale lumii stepe.
Să-ți împletești cunună
Din macii ce i-ai strâns
S-o închini sub clar de lună
Stelelor ce-au plâns.
Din lacrimile lor
Căzute pe petale
Să-mi faci licoarea vorbelor
Rostite-n sărbătoare.
Și de m-oi îmbăta
Crezând că am murit
Sărută-mi sufletul
Acolo-n asfințit.
Sărută-mi viața
Ce acum îți aparține
Și umple-mi dimineața
Cu oftaturi și suspine.
Ca să se audă-n cosmos
Păcate-n portative
Să cânte zeul mincinos
Mantre relative.
Iar când pământul se rotește
Noi o să stăm pe loc
Trăind o viață ce tot crește
Botezată-n foc.
Sunt plăcut impresionat de ce am citit.
Mulțumesc