Liniștea

Câtă liniște, aici, în vârf de munte 

Parcă-mi aud gândurile printre frunze 

Și mă Mir, când le simt, tunete 

Cum pot ele să îmi aducă muze…?

 

Cum se plimbă liniștea prin mine 

Cum mă vindecă de tot , de tine…

Cum mă ridică, ușor, pe un nor 

Cum mă scutur… de al tău dor!

 

Și ce noapte! Atât de neagră 

De parcă acoperă o lumea-ntreagă

De parcă-i toată-n mine și-mi vorbește 

De parcă …

O văd cum întunericul mi-l crește!

 

Cum se iau mână de mână:

Ea și liniștea împreună 

Una-i  slugă și … stăpână 

O păgână și-o cadână…

 

Cum vorbește liniștea în noapte,

Cum urla ea prin mii de șoapte,

Cum transforma vuietul în fapte

Și toate astea într-o noapte! 

 

Câtă liniște, aici în vârf de munte 

Noaptea neagră mi-e o punte 

Către tot și către toți. 

Și peste mulți prea mulți idioți …

 

editat de – Zortzi Unibertso –

foto de – Cristian Codărean –