Azi, mi-am înfipt un cuțit în suflet și altul în minte
Le-am legat împreună, cu un fir, țesut din viețile strămoșilor mei
Mii de ani de sentimente blocate de gânduri
Milioane de momente reprimate de legile lumii…
Creată de noi, de voi, de …ei
Toate,le-am țesut într-un fir perfect și totuși defect.
Apoi,am pus un înger și un demon de pază
Unul, pe lama unui cuțit și altul, pe mânerul celuilalt
Iar eu mi-am întins un hamac de fir și m-am odihnit
Iar mai apoi i-am întrebat ….
Cum se simt în lumea mea, sculptată din frică
O lume tristă pe alocuri și totuși nespus de mică
Iar ei se priveau în ochii unul pe altul
Neîndrăznind să își coboare privirea spre mine
De fapt, nu cred că au făcut-o niciodată
Și se certau, incredibil dar se certau
Demonul pe mâner, îngerul pe tăiș
Iar eu între ei mă legănam
Între noi nimic, între ei totul
Două termene antagonice și deopotrivă identice
Pe înger l-am așezat pe cuțitul înfipt în minte
Iar pe demon pe cuțitul înfipt în suflet
Iar ei se certau, nu-și găseau locul
Dar eu am timp și-i privesc, ei nu mă văd
Le vorbesc, ei nu mă ascultă
Așa că încetez să mă mai agit și încep să îi ascult eu
Ascultându-i îmi dau seama că suntem toți la fel
Eu muritor, ei veșnici, ei cu legea sacră, eu cu dreptul de-a alege
La fel, și totuși nici unul dintre noi nu știm ziua
Aceea zi care a fost și va mai fi, cândva.
Și-atunci mângâi puțin firul
Cum mângâie un violonist corzile
Ce rapsodie de sunete, am creat cu un gest așa de mic
De necugetat, imposibil de iertat
Le-am atras atenția, se uitau unul la altul
Neștiind care din ei va face saltul
Înspre mine, sau oare eu spre ei ?
Nu cred, îmi e prea bine în lumea mea
Creată de mine după chipul și asemănarea mea
,, unde sunt? Tu chip de lut să-mi spui numaidecât
Vorbise îngerul deschizându-și aripile să-mi arate măreția lui
Tu chiar nu ști? Așa naiv gândești a fi, și mă numești pe mine
Hoț de suflete când tu n-ai cunoștință de ce e el ființă?
De ce are el dorință? Răspunse demonul râzând
Suntem exact unde trebuie să fim, și facem exact ce trebuie să facem
Suntem în lumea lui, iar tu să-i dai Dumnezeirea de crezi că-i știi menirea.
Îngerul rămase mut privind la ceea ce numea el chip de lut
Și începu să înțeleagă, că întreaga-i existență este în lumea mea esență
Și doar acolo totul are sens chiar nefiind de înțeles
Zâmbii și își smulse o pană din aripa lui stângă
Privind spre mine mi-o întinsese spunând
Ia-o suntem la fel iar eu am mereu ceva din tine
Iar demonul privind la înger își smulse o gheară
Și îmi spune, o să doară gheara mea, dar pana lui va alina
Ma uit la ei, și le zâmbesc, e doar firesc ce au făcut
Doar și ei sunt făcuți la fel, după al meu chip de lut ….
Și tot părea acum de mult, tare de mult …
Ieri mi-am înfipt un cuțit în minte și altul în suflet
Le-am legat împreună cu un fir țesut din viețile strămoșilor mei
Mâine, poate le scot și le pun înapoi în teacă
Și poate poimâine le înfing iar, dar azi !
Azi o să scriu cu pana îngerului despre durerea demonului
Și despre voi, ….
Cândva mi-am înfipt un cuțit in suflet și altul în minte
Foarte frumos!