Skip to content

Între minte și suflet

Azi, mi-am înfipt un cuțit în suflet și altul în minte 

Le-am legat împreună, cu un fir, țesut din viețile strămoșilor mei

Mii de ani de sentimente blocate de gânduri 

Milioane de momente reprimate de legile lumii…

Creată de noi, de voi, de …ei 

Toate,le-am țesut într-un fir perfect și totuși defect. 

Apoi,am pus un înger și un demon de pază

Unul, pe lama unui cuțit și altul, pe mânerul celuilalt 

Iar eu mi-am întins un hamac de fir și m-am odihnit 

Iar mai apoi i-am întrebat ….

Cum se simt în lumea mea, sculptată din frică

O lume tristă pe alocuri și totuși nespus de mică

Iar ei se priveau în ochii unul pe altul 

Neîndrăznind să își coboare privirea spre mine 

De fapt, nu cred că au făcut-o niciodată 

Și se certau, incredibil dar se certau 

Demonul pe mâner, îngerul pe tăiș

Iar eu între ei mă legănam 

Între noi nimic, între ei totul 

Două termene antagonice și deopotrivă identice 

Pe înger l-am așezat pe cuțitul înfipt în minte 

Iar pe demon pe cuțitul înfipt în suflet 

Iar ei se certau, nu-și găseau locul 

Dar eu am timp și-i  privesc, ei nu mă văd 

Le vorbesc,  ei nu mă ascultă

Așa că încetez să mă mai agit și încep să îi ascult eu

Ascultându-i îmi dau seama că suntem toți la fel 

Eu muritor, ei veșnici, ei cu legea sacră, eu cu dreptul de-a alege 

La fel, și totuși nici unul dintre noi nu știm ziua 

Aceea zi care a fost și va mai fi, cândva. 

Și-atunci mângâi puțin firul 

Cum mângâie un violonist corzile 

Ce rapsodie de sunete, am creat cu un gest așa de mic 

De necugetat, imposibil de iertat

Le-am atras atenția, se uitau unul la altul 

Neștiind care din ei va face saltul 

Înspre mine, sau oare eu spre ei ? 

Nu cred, îmi e prea bine în lumea mea

Creată de mine după chipul și asemănarea mea 

,, unde sunt? Tu chip de lut să-mi spui numaidecât 

Vorbise îngerul deschizându-și aripile să-mi arate măreția lui

Tu chiar nu ști? Așa naiv gândești a fi, și mă numești pe mine 

Hoț de suflete când tu n-ai cunoștință de ce e el ființă?

De ce are el dorință? Răspunse demonul râzând 

Suntem exact unde trebuie să fim, și facem exact ce trebuie să facem

Suntem în lumea lui, iar tu să-i dai Dumnezeirea de crezi că-i știi menirea. 

Îngerul rămase mut privind la ceea ce numea el chip de lut 

Și începu să înțeleagă, că întreaga-i existență este în lumea mea esență

Și doar acolo totul are sens chiar nefiind de înțeles 

Zâmbii și își smulse o pană din aripa lui stângă 

Privind spre mine mi-o întinsese spunând 

Ia-o suntem la fel iar eu am mereu ceva din tine 

Iar demonul privind la înger își smulse o gheară 

Și îmi spune, o să doară gheara mea, dar pana lui va alina 

Ma uit la ei, și le zâmbesc, e doar firesc ce au făcut 

Doar și ei sunt făcuți la fel, după al meu chip de lut ….

Și tot părea acum de mult, tare de mult …

Ieri mi-am înfipt un cuțit în minte și altul în suflet 

Le-am legat împreună cu un fir țesut din viețile strămoșilor mei

Mâine, poate le scot și le pun înapoi în teacă 

Și poate poimâine le înfing iar, dar azi !

Azi o să scriu cu pana îngerului despre durerea demonului 

Și despre voi, ….

Cândva mi-am înfipt un cuțit in suflet și altul în minte 

Published inPoezii

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *