Întoarce-mă în August!
Mi-e încă dor de el.
Nu l-am văzut prea des;
Pesemne-i supărat
Că m-am ascuns și eu
Și n-am ieșit să-l gust…
Atât cât ar fi vrut,
Atât cât am putut,
Atat cât dorul a cerut…
Întoarce-mă în August!
Și firul de lumină,
Cel îngust
O să-l întind
Măreț pe-un bust
De zână…
Întoarce-mă în August!
Să-i mai simt mirosul,
Să-mi ascundă folosul
Zilei fără capăt
Și a nopților pline de stele.
Să stăm întinși pe ele,
Să adormim cu luna
Căci și așa ne e totuna;
Întoarce-mă în August!
Te rog, iubito…
Măcar o clipă,
Tot n-ar fi risipă…
Editat de – Zortzi Unibertso –
Foto de – Rolf Nachbar – 500px –
Nostalgic….
Puțin 🙂