în vis, tot poate fi scris
în vis, tot poate fi șters
în vis, orice deșert
poate fi o câmpie verde,
covor cu flori zâmbind spre nori
orice dună poate fi, luna
în palma ta…..
e plin de nisip și praf, în deșert
e plin de nimic, e plin de tot
la fel și în vis,
tot e deschis, sau închis
constant, ca și un pastor, protestant.
dacă-ți întinzi mâna în vis
și dacă simți cum îmi mângâie chipul
e foarte probabil să-mi alternezi timpul,
cu tine, cu ei, cu noi;
lasă-l să curgă, înspre pântecul de sub dune
o mare de lichid amniotic, ascunsă sub munții de nisip
unde se-amestecă gândurile noastre și ale lor
încălzind o viață ce se va naște,
când timpul va fi potrivit.
va țâșni ca o oază în mijlocul oceanului de nisip
ca un vis, unde totul, e permis
tot e plastelina în mâna unui copil
ce în palmele calde și nevinovate,
palme ce nu au vărsat încă sânge,
și nici nu au născut lacrimi pe chipuri neștiute,
forme fără trup, figurine fără sens,
vorbe ascunse în vânt,
nimic de zis dar totuși scris ;
în vis totul e permis;
în vis îți poți vedea sufletul
cum se târăște pe spatele unui șarpe,
iar în ochii șarpelui mă vezi,
dar, în vis eu nu sunt
nu o să fiu, de ce-aș fi, eu sunt viu, încă,
și o să te aștept, în oaza din visul tău,
crescută în deșertul meu.
te aștept, privind orizonturile de nisip,
cu un pahar de vin, și un trabuc fin,
în fumul căruia mă pierd, când vreau să cred…
în vis totul poate fi rescris.
One Comment