Ești superbă,
în noaptea asta,
iar ea… puțin geloasă…
dar totuși – glorioasă
privirea ta, o ascunde după un soare negru
și rece, ca ea, câteodată…
o amantă obsedată
dar tu !!! …
ești superbă în noaptea asta!
Ochii tăi se ascund de mine
iar …
și parcă-mi spun:
– așteaptă să cadă roua
deși e departe timpul ei
– așteaptă să o împac
– așteaptă să-i fac pe plac
doar știi prea bine:
noaptea, e pătura noastră
o floare albastră
într-o glastră….
– o să aștept, chiar de nu-i drept
și nici pe departe corect
dar, ea-i aici de la-nceput
o amantă posedată
de-o iubire decedată,
dar e a noastră.
o rimă-n tihnă,
ramuri de laur pe-n chip de regină
și fluturi de vânt pe aripi de lumină
iar tu….
ești superbă în noaptea asta!
– sunt superbă, știu!
dar, tu mă faci să fiu așa
tu îmi pui aura pe creștet
tu îmi deschizi sufletul, cu un deget
mic dar gingaș, ca un fulg
de nea agățat la fereastra ta;
ești un meșter,
un poet,
câteodată, un arhitect
un pic din tot,
ești viu?
…………
și sunt superbă, știu!
editat de – Zortzi Unibertso –
Foto de – Evgeniya Litovchenko – 500PX
Be First to Comment