un trup gol, pe plajă,
un cântec, o vrajă,
o oglindă opacă, iar…
cei orbi să tacă;
în veci n-or vedea,
marea ta.
umbre pe nisip,
cafea în ibric,
flăcări în vatră,
noi, desculți prin șatră;
lemne și pietre;
și fete,
ce-n grabă aleargă…
abia călcând marea,
o floare în păr, sarea…
soarele departe,
tu, pe spate.
un trunchi cândva viu
spintecând lumina,
un portret laviu,
ridicându-ți mâna;
îmi zgudui țâțâna.
ploi din ochii tăi,
povești cu eroi,
cruciade duse,
pentru lumi apuse,
pentru cărți nescrise
pentru niște vise.
ploi ce o să spele
păcate rebele
Întinse, pe tine
bătute sub piele
de acele mele;
un trup gol pe plajă
un cântec,
o vrajă.
One Comment