Eseu complicat

Un vuiet, coboară pe munte

Un suflet, știe să îl asculte 

O minte, știe să-l transforme 

O inima, încă nu doarme.

Ceață scursă printre brazi 

Drac și înger, camarazi 

Aripi, suflete și gheare 

Iar cine n-are…moare.

Pe râuri se scurge

Și pe ea, o unge 

Ploaie pe șindrilă,

Și-o lume sterilă…

Stropi, cad pe tine 

Toți, miros a mine

Lasă-i, să te învingă 

Și-al meu suflu, să te atingă.

Pe sâni, să-ți curgă

Tropote de murgă,

Pântecu-ți topească 

O soartă lumească.

Picioarele-ți tremure

Mii de cutremure,

Sânii-ți exploatează 

Ce mintea-mi botează.

Apa ce-ți curge pe creștet

Să-ți fie cvartet,

De sunete simple și line 

De voci ce se cer, să se-ncline.

Când tot ce sunt eu, 

Stă întins pe tine 

Complicat eseu, 

Din mine, spre tine. 

Să-ți luneci palmele, peste tot

Iar ei, or trage de-un clopot

Ca eu să fiu, ropot

În haine de preot.

Ce-ți cântă romanțe

Reci, mute… speranțe 

Dar îți spune multe

Ca ea, să le-asculte

Eu, ușor și greu 

Demon sau zeu,

O să rămân în tine

……………………

Așa, e mai bine.