Iubim de când ne naștem!
De ce nu am iubi până murim?
Iubim soarele când răsare!
Și-și plimbă lumina prin noi
Iubim luna când stă liniștită pe cer, îndrăgostită de soare
Și privim la ea cu milă, uneori…
Cu mirare, alteori
Dar niciodată fără iubire;
Iubim mâna caldă a mamei!
Când mângâie minunea din noi…
Iubim sudoarea din fruntea tatei!
Ce-i cade ușor peste barbă
Zâmbind doar privindu-ne,
Iubim prima fată, când ne dă lumea peste cap!
Și apoi iubim alte fete!
Iubim viața!
Iubim tot ce o descrie
Și tot ce o scrie;
Iubim pană și moartea!
Căci nu este decât secunda dinaintea nașterii
Iubim vântul ce ne răcorește vara
Iubim berea ce ne astâmpără setea
Iubim poezia
Iubim cartea, în esența ei
Căci în cărți stă adevarul
La vedere și nu ascuns…
Dar totuși puțini avem ochii să-l vedem
Și peste tot și toate
Iubim femeia!
Fără de care nimic n-ar fi
Și o vom iubi mereu…
Căci ea nu-i creată spre a fi înțeleasă
Netoți sunt cei ce cred că pot a pricepe
Minunea femeii…
Suntem prea mici
Dar destul de mari să o iubim.
Din iubire ne naștem
În iubire murim
Fără iubire am fi o floare fără culoare,
Un vultur fără aripi,
Nimic maiestuos
Și nimic frumos;
Și pentru toate astea și mai mult
De atât, trebuie să iubim!
Bărbați mândri de noi și mândri de voi suntem
Dar fără iubire, am fi nimic…
Mai bine nu ne-am mai naște
Și de aceea noi iubim
Trăim ca să iubim chiar și când murim;
…….
Despre iubire și despre nemurire
Scriem poezii
Spre a nu uita nicicând, a iubi!
Editat de – Zortzi Unibertso –
Foto de – Carlos Ramos – 500PX
One Comment