Hai, deschide-mi Ușa!
Fată a Dimineții mele…
Îmi e atât de sete …
De simt că-mi ard tâmplele,
Și mi se uscă gura
Și gândurile-n minte!
Dar încă îmi amintesc
Că la tine
Mereu … plouă, aproape firesc;
………………………………………….
De ploaia ta mi-e dor, ca și de mine!
Tu, fata Amiezelor mele…
Vreau doar …
Să îmi astâmpăr setea
Și-apoi să plec fără de sunet
La fel cum am venit:
Gol, murdar și …
Și-ncărunțit în suflet
Hai, deschide-mi Ușa!
Fata Amurgului meu…
Mă dor tălpile de drumul împietrit
Și-mi plang urechile de zgomotul
A tot ce-au auzit…
De zumzete goale
Ce n-au nici rost (…)
Și care nicicând n-au fost
Vreodată pline
De adevăr;
Hai, deschide-mi Ușa!
Fată întreagă a Serilor mele…
Și-ascundeți neîmplinirea
Căci ști prea bine tu,
Că nu era nevoie ca Monet
Să îți picteze suflul
Și nici eu ca să îți ascund…
Văzduhul.
Hai, deschide-mi Ușa!
Femeie a nopților mele…
Și lasă-mă să intru;
Așteaptă-mă
Cu lumină,
Cu sărutări sub lună plină!
Și nu cu palme
Născute din durerea
Ce-i doar în mintea ta.
Hai, deschide-mi Ușa!
Femeie a Viselor mele!
Și-o să-ți amestec lumea
Ta
Cu a mea
Și vom dansa pe stele,
Plutind spre nemurire
Și El!!!
Ne va acompania
Pe ritmuri de Gardel…
editat de – Zortzi Unibertso –
foto de – Dominik Walter – 500px-
Be First to Comment