Skip to content

De vorbă cu … EL

De unde vi tu curtezane
Și încotro vrei să te-ndrepți?
În casa dintre acele mari coloane
E loc doar pentru cei drepți.

De te-ndoiești de-al tău morav,
De crezul ți se-ascunde-n suflet
Privește-mă în ochi, fii brav!
Și fii ca vântul după tunet!

Dar dacă totuși ai intrat
Și noaptea ai lăsat-o afară…
Te-ntreb, de nu ți-e cu păcat:
Cine a trebuit să moară?

Înfricoșat ridică fruntea
Ce-o sprijinea în a sa mână;
În depărtare vede puntea
Și înspăimântat, începe ca să spună:

Întâi eu vreau să-ți mulțumesc!
Căci poarta mi-ai deschis.
Eu n-am venit să mă tocmesc
Și nici nu am să-ți dau în scris.

Vorbe-ntinate de o gură
Ce trebuia de mult închisă,
Vorbe spurcate de o ură
Ce nici de-o minte nu-i descrisă.

Cine-a murit?! Să fiu iertat…
Dar cred ca n-a fost viu vreodat’
Cum nu-s nici eu vreun popă chior
Ce’nchină ode într-u creator.

Eu am murit! Mărite amfitrion
Deși prin vene îmi curge încă sânge,
De prea mult timp sunt un pion
Și rege a fost cel… ce în veci nu Plânge!

De ani întregi eu bat la poartă
Și al meu sânge-a uns zăvorul,
Ca să pecetluiască o soartă
Născută-n cer, ca și izvorul.

Izvorul care curge-ntruna
Din vârful unde șade EL,
Unde adevarul și minciuna
Sunt ca un spic,  în cioc de porumbel.

Mărite amfitrion, acum că m-ai primit
O întrebare aș mai avea;
Și aș dori răspuns cinstit
Și apoi… să fie voia ta!

Dintre coloane se ridică,
Pășind încet spre micul om
Ca și un rege ce abdică
Pentr-un nebun, uitat pe tron.

Sunt gazda ta și-s chiar curios:
Ce zace întru tine ?
Te văd mai viu și mai voios,
De când ești lângă mine.

Cinstit răspuns eu îți voi da
La unica întrebare,
Și-apoi să fie voia mea!
Și voia mea, e mare…

Al nostru curtezan uimit

Capul  și-l ridică.
Spre EL se uită fericit
Și începe ca să zică:

De ce murim de-atâtea ori
În tot aceiași lume?
Și rătăcim fără păstori
Orbi, muți și fără nume?

Părea uimit de întrebare
Vestitul Mare – Amfitrion,
Se lumina ca și un soare
Și îi dete un răspuns la om:

Voi muriți spre a vă naște,
În lumea ce-o alegeți!
Păstori sunteți chiar voi… de v-ați cunoaște!!!
Poate, o să mă înțelegeți …

 

editat de – Zortzi Unibertso

foto de – 500PX –

Published inPoezii

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *