De ce ești Tu frumoasă? chiar și-n momentele când mă privesti …
Și, îmi arunci acea grimasă…
Încât să uit complet de mine…
Încât să uit de ei… de toți…
De tot și să m-arunc, uitat, în tine
Așa cum vântul își aruncă
Suflarea-i grea peste oceane
Așa cum își arunca soarele
Razele calde în mare
Și luminează netedul abis … până-la formarea unui vis
Al mării , al uitării…
Și realitatea desfătării!
De ce ești tu așa frumoasă?
Ca Venus în urcarea-i
Către …. tot
Asupra căruia privea, clipind…
Hazardul unui frate aproape mort
Ucis încet de ei, de noi, de toți.
De ce ești tu frumoasă?
Pentru că poți ?
Pentru că așa ți-e valul care-l porți ?
Pentru că așa te-a hărăzit mămica ta ?
Nu!!! ….
Tu ești frumoasă, pentru că Eu te fac așa !
Deci da!!
Poezia este căsătoria realităţii cu idealul, în sufletul poetului.
Este o variantă, interseant concept