de-ai fi tu însuți marea!
m-aș întreba, cât de adâncă ești
căci culoarea din ochii tăi
îmi șoptește, că-n lume ești și tu
și tot ce te îmbracă
sunt doar valurile,
veșminte de-o culoare opacă;
de pot să-i spun așa,
de pot să cred așa,
sau poate-i chiar așa
cum o descrie ea,
…
cea care încă crede
chiar de nimic nu vede,
ea totuși încă știe
ea totuși încă-i vie
dar doarme, într-un gând
pe care ar vrea să-l scrie
cu pana pe hartie,
dar încă se teme
și încă tot geme
de gânduri și plăceri
de sunet și dureri
de eu și de tine
un strop de alb în mine,
…albul e pătat
de-un mort, ce-a înviat
de tot ce poți cânta,
doar cu gura ta…
strune fără nume
note fără sunet
fulger fără tunet.
…
de-ai fi tu însuți marea
m-aș arunca în tine,
ca molia în foc…
de-ai fi tu însuți marea
eu aș fi sarea
care te conține
și n-ai mai putea fi
fără de mine.
Foto – elovich – 500px
editat de – Ume Ederra –
One Comment