Când merg aiurea printre plopi
Și curg lacrimi peste frunze
Abia le simt, abia de cad
Mă simt un înger închis în iad
Sufletul îmi stă ascuns
În umbra umbrei mele
As vrea să plâng dar râd mereu
Cu gândul doar la ele;
La ele zile de decembrie
Cu mucuri de țigară
Cu vânt și nori și șobolani
Ce mâine o să moară,
Cu uși deschise la’ntamplare
Cu flori pe jos și foc în stradă
Cu ochii ascunși dar larg deschiși
Și ea, ca să mă vadă
……………………………
Când merg aiurea printre plopi
De ploaie nu-mi mai pasă
Mă lasă rece orice rază
Ce poate o să mă vadă
Mă lasă rece orice vânt
Ce aripi îmi despică
Mi-aprind țigara și iar râd
Căci știu ca mâine o s-adorm
Culcat pe sâni și strâns în brațe
De dama mea de
Pică
Be First to Comment