Dă-mi voie să mă prezint

Dă-mi voie să mă prezint,

Dă-mi voie…

Să-mi las liniștea, să te mintă, 

Așa o mint și eu, câteodată, 

Pentr-o palmă de cer uitată,

În colțul lumii mele,

De tine botezată; 

Da-mi voie să îți arăt,

Calea, 

De zei vândută 

Pentru o babă mută 

Într-un mănunchi de zâne bete, 

Zdrobindu-se în pete, albe, infame;

Dă-mi voie să…

Te ridic, să pătrund în sute,

De icoane, pingălite pentru mame,

Mame, ce-și plâng tinerețea,

Prea repede smulsă, de unul ca mine,

Pentru una ca tine,

Pentru ce se umflă, ca un râu,

În sânul celui fără frâu,

Pentru o floare, înflorită, 

De prea mulți râvnită,

Ce o să se uște, la capul celui ce moare 

Azi, și mâine…

Un câine ud, și-o vrăjitoare; 

Da-mi voie să îți ascund,

Ce nu poți vedea de vânt,

Ce nu poți simti de ploaie, 

Ce-ți cade pe creștet și parul-ți înmoaie,

Când eu, ți-am oferit a mea umbrelă,

Sub un cer închis, de o aură rebelă,

Și lovit, de un cavalerism uitat,

Am îndrăznit și-am întrebat,

Un soi de gând, rostit cu jind,

…………………………….

Te rog, dă-mi voie, să mă prezint,

Iar dacă mint, cu cine sunt,

Nu e nimic, nu sunt un sfânt,

Cum nici tu nu ești o Fecioară 

Ce-n umbra lunii, stă să moară.