Dă-mi voie să mă prezint,
Dă-mi voie…
Să-mi las liniștea, să te mintă,
Așa o mint și eu, câteodată,
Pentr-o palmă de cer uitată,
În colțul lumii mele,
De tine botezată;
Da-mi voie să îți arăt,
Calea,
De zei vândută
Pentru o babă mută
Într-un mănunchi de zâne bete,
Zdrobindu-se în pete, albe, infame;
Dă-mi voie să…
Te ridic, să pătrund în sute,
De icoane, pingălite pentru mame,
Mame, ce-și plâng tinerețea,
Prea repede smulsă, de unul ca mine,
Pentru una ca tine,
Pentru ce se umflă, ca un râu,
În sânul celui fără frâu,
Pentru o floare, înflorită,
De prea mulți râvnită,
Ce o să se uște, la capul celui ce moare
Azi, și mâine…
Un câine ud, și-o vrăjitoare;
Da-mi voie să îți ascund,
Ce nu poți vedea de vânt,
Ce nu poți simti de ploaie,
Ce-ți cade pe creștet și parul-ți înmoaie,
Când eu, ți-am oferit a mea umbrelă,
Sub un cer închis, de o aură rebelă,
Și lovit, de un cavalerism uitat,
Am îndrăznit și-am întrebat,
Un soi de gând, rostit cu jind,
…………………………….
Te rog, dă-mi voie, să mă prezint,
Iar dacă mint, cu cine sunt,
Nu e nimic, nu sunt un sfânt,
Cum nici tu nu ești o Fecioară
Ce-n umbra lunii, stă să moară.
One Comment