cu chipul în palme
și sufletu-n rame,
cu ochii deschiși
privești printre pleoape,
deși sunt aproape
mă vezi prea departe
ca și într-o carte
cu foile albe,
pentru cei ce nu…
ce nu pot vedea
nici de ar avea
ochii serafimilor
și bolta luminilor
…
cu o mână pe frunte
și alta la tâmple
cu sânii de veghe
la două mehenghe
cu umerii-n spate
cercetezi, nestemate
și știi că te doare
dar le faci culoare
scursă-n palma ta
și pe pielea mea…
.…
din cuțitul ei ieșit-au ideii
ce ți-au mânjit trupul
de ți-ai pierdut chipul
doar pentru o clipă
și fără risipă
de pânze curate
ce n-au pic de soarte
ți-ai găsit cuviință
să-mi devii ființă.
……………………
cu chipul în palme
și sufletu-n rame ;
Editat de – Zortzi Unibertso –
Foto – pictură în cuțit de – Florina Cușmir –
Pozitiv!
Superbă poezie!
Mulțumesc