,,,o fată debusolată, prinsă în jocul ei adolescentin și uimită de el, bărbat trecut de mult de aceea perioadă ,,,
sunt ceea ce-ai creat…
știu, nu asta ai visat
în ziua când naiva de mine
a văzut un zeu în tine;
ai stors și-ultimul strop, de viață, din mine
doar să îți fie ție bine,
te-am lasat să-l storci
știind, că o să te-ntorci
pentru mine…
ce îmi place să mă mint
cu-n fals și olog alint
șoptit de gura ta
lânga urechea mea….
apoi ….
apoi era o ea, ascunsă
delicată aș zice, ori ingrată
dar am luat-o în mine,
am întins-o goală
pe tine, niciodată în doi
ca un trabuc de foi
foi fine de tutun,
udat din când în când de ploi, de noi, noi trei …
de încă vrei,
spune-i și ei
că te iubesc,
la umbra ta eu încă cresc
încă tot ce sunt îți dăruiesc
și n-am să-ți cer clemență
când o să mă îmbăt
din experiență, cu demență
ca să îți fiu prezență …
temporară
o piatră de moară
legată de-al tău gât
puțin mai mult, sau prea puțin
ca și un vin,
……………….
cu cât mai vechi cu atât mai bun
îți spui mereu… tu semizeu
al vieții mele clandestine
încă mai ține ,,,, încă mai ține
sunt ceea ce-ai creat ….în caz că ai uitat
Foto – butoday.com
Be First to Comment