Clepsidra

Cum zgârie de fin nisipul !
Când talpa mea îl calcă uneori
În pașii care ne apropie de noi
Cu-a lor amprentă care desenează,
O-ntreaga plaja pentru doi;
Pe care
În trecut, pescarii obosiți
S-au adunat sa-nghețe timpul,
În ciuda zeilor înmărmuriți
De îndrăzneala unor chipuri…
De-al așeza în nemurire
Să îl asculte cu uimire
Să-l zgârie în cânt pe-o placă,
De vinil,
Și să păstreze neîntinată
Vocea mării, șoptită într-o clipă
De zbucium, de război, de tot ce e …
Și ce-am fost noi …
Doi soldați luptând în nu știu ce război
În care foloseam cuvintele drept arme
Și le rosteam în mii de taine…
Pe care niciodată nu le-am priceput
Și totuși, ne-am lovit și ne-a durut!
Durerea …
Durerea-i doar o altă formă de iubire!
Un strop într-un pahar cu …. mântuire!
O picătura intr-o mare de plăcere!
E … tot ce poate fi mai bun din toate rele…
Dar, câteodată, durerea-i doar ….durere.
Iar la final, ca-n ori-și-ce război
Suntem doar noi:
Întinși pe jos și …goi
Cu trupurile jumătate-n mare,
Acoperiți de briza ei și soare
A mării, a desfătări, a uitării…
A multor simțăminte
Ce nu se pot descrie în cuvinte~
Cu fiecare val care se sparge…
În noi
Cu fiecare val, suntem mai goi!
Căci marea și nisipul,
Ne spală de păcate
Iar judecător ne este timpul
Care,
N-are apărare, n-are acuzare,
Dar are o clipă de visare;
Din care ne trezim ….
Pășind desculți pe aceiași plaja,
Cuprinși din nou de-aceeași vrajă
Lângă aceiași mare
Cu trupurile goale
Privind…
Cum zgârie de fin nisipul!

editat de – Zortzi Unibertso

foto de – Pinterest