Ce creație !!!

 

Dumnezele, ce creație !!!

De unde atâta vocație, durere, plăcere…

De unde …?

Curge izvorul vieții peste fiul tău 

Căzut și renăscut în pământul meu

Murind… pentru a-mi salva din nou aerul dimineții! 

De unde? 

De aici. De acolo. De înainte. 

Dintotdeauna 

De unde …

……..

Mi-e totuna, 

De prea mult timp admir luna 

De prea puțin știu ce este;

De niciodată 

N-am vorbit într-o poveste 

Și de nicicând nu plâng 

La orice veste ….

Care…

Mă invită la uitare,

Care…

Mă ademenește-n nepăsare 

Și îmi pune numai sare 

Acolo unde mă doare ;

Efemerule, să nu uiți! 

Că

Orice clipă 

Moare!

Dacă 

N-are 

Acel mic punct 

De îndurare,

De iertare ;

O ….Universul meu! 

Ce-ai fost un Dumnezeu !!!

În orișice credință 

Din orișicare ființă 

Tu!!!

Să nu îmi Ștergi 

Momentul

Ce-mi scrie testamentul;

Darul de la tine

Ce renaște în mine,

Sa trăiască iară

Până când, 

Nimic 

Nu 

O să Moară! 

………

Dumnezeule …ce creație!

 

Editat de  – Zortzi Unibertso –

Foto de – Călin Banc –