Amintire

Amintește-ți de copilărie

Când totul era doar bucurie,

Iarba îți gâdila călcâiele,

Vântul îți ținea frâiele.

 

Amintește-ți de prieteni,

De zilele nesfârșite de vară,

De nopțile albe de iarnă,

Când oamenii erau oameni.

 

Amintește-ți de bunici,

Cărora le dădeai ani din nimic,

Cu un zâmbet larg și curat,

Și totul era minunat.

 

Amintește-ți de tine,

Copilul de ieri, omul de mâine,

Când totul avea un rost,

Și timpul îți era tovarăș, nu cost.

 

Amintește-ți de nopțile cu luna plină,

Stelele te țineau de mână,

Erai cel mai mare aventurier,

Navigând pe cer.

 

Amintește-ți de tot,

De lumea ce nu făcea zgomot,

De clipa ce n-a întrebat,

Dar care mereu te-a iertat.